duminică, 30 octombrie 2011

Numele Tău


"Unii se bizuie pe care, alţii pe cai; dar noi ne bizuim pe Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru" PSALMII 20.7


 
Rostirea Numelui Tău,
Pe buzele mele, picură bobiţe de miere:
Iisus, Iisus, Iisus...

În lumina Numelui Tău pot să văd
Ce ascunde Calul Troian,
Pot uşor desface Nodul Gordian.
Iisuse, pe Tine Te am
Călăuză şi scop.
Nu mă sprijin pe contul din bancă,
Nu mizez pe Noroc,
Nu sunt prinsă într-un joc
Al Sorţii,
Nu sunt blocată pe ideea morţii;
Pentru că Tu eşti viu în inima mea
Şi pe buzele mele
Picuri bobiţe de miere:
Iisus, Iisus, Iisus...


Capcane

 
"Ştiu, e greu să Mă asculţi când mintea ţi-e plină de larmă.
E nevoie de linişte, e nevoie de pustiu."
Când Domnul vorbeşte inimii
Gaston Curtois


Copy - paste;
Influenţe nefaste.
O mulţime de informaţii
mi se imprimă pe creier,
nu mai am timp să treier,
să cern.
Pe aleea sufletului, presărată cu petale de flori,
mă plimb cu bocancii plini de noroi.
Calc pe un teren minat;
sunt un vânat.
Da, sunt un vânat!
Capcane peste capcane
şi viruşi mă asaltează,
e un film de groază.
Încetează!

"Fugi în munţii tăi ca o pasăre!"

În haosul din capul meu
glasul conştiinţei ţipă disperat.







vineri, 28 octombrie 2011

ce. de ce

ce mai faci?

mă întreabă prietenii

îmi pansez rănile de umbre

cu ţesătură fină de lumină

ce bei?

beau roua cerului din potirul binecuvântat

ce mănânci?

mănânc pâinea celor puternici



ce cânţi?

un cântec nou

de ce zâmbeşti?

Tata ne iubeşte

miercuri, 26 octombrie 2011

Sunt (cu dragoste unui ateu)

chiar dacă pătrunzi în adâncuri

şi nu mă vezi

nu crezi că Sunt

Eu Sunt

chiar dacă eşti în stare de imponderabilitate

în propria ta capsulă

şi nu mă vezi

nu crezi că Sunt

Eu Sunt



ţi-ai făcut din gândurile tale înalte

un turn de dispreţ

unde lumina nu poate pătrunde 

crezi că ai tot ce îţi trebuie

nu simţi nevoia de Mine



poate când îţi vor apărea

primele pete de rugină

îmi vei arunca o privire

te mai aştept

sau nu

exerciţiu

ca să mă pot opri

din alergătură      

zadarnică alergătură

de colo-colo

mi-am zis

stai

trage aer în piept

adânc

mai adânc

şi goleşte plămânii

de tot

iar trage aer în piept

adânc

mai adânc

şi goleşte plămânii

de tot...

lasă-ţi soarele bulgăre

rostogolindu-se prin creştet

topindu-te

contopindu-te

cu

lumina

lasă-ţi valurile

bolborosind

să te

izbească în fluiere

până te vei revărsa cântec

în unduire cu marea

şi cerul

Iubirea?

Ce e iubirea?

Iubirea e 

voal de crep

cu care să-ţi acoperi visele

să se întrezărească doar atât

cât să le poţi îndeplini.


Iubirea e

în parfumul florilor de crin,

mir pe fruntea mirilor, 

mierea sărutului deplin.

       

Iubirea nu e un festin

neîntrerupt,

doar vorbe de alint.

Iubire există atunci

când,

umăr lângă umăr,

parcurgem acelaşi drum

către un ţel comun.



Iubirea nu e competiţie,

ca să aflăm

cine e cel mai puternic,

mai inteligent, sau mai bun.



Ce e iubirea?

Când o mamă îşi mângâie pruncul,

la sân alăptându-l,

sorbindu-i gânguritul,

la primii lui paşi ferindu-l de colţurile

întunecate ale lumii,

şoptindu-i vorbe de încurajare

la examenele

dure ale vieţii.



Iubirea e iubire

doar atunci când o oferi

fără să aştepţi

aplauze.


câini negri-n jurul meu

ca Iov mă-nvârt

în jurul bubei mele

să-mi scot tumoarea

cu un bisturiu

nu pot



caut un chirurg



labirint înfipt în noapte

sconcsul îndoielilor

scrijelindu-mi rana

luni, 24 octombrie 2011

pe tavă minorilor

copilul meu

trezeşte-te

balaurul roşu nu a murit

şi-a făcut cuib în minţile blocate

din capete clonate

copiii lui umblă pe străzi

au împânzit ecranele

puroiul colcăie în sângele lor

nu-şi aruncă mizeria la gunoi

o aşază-n vitrine

la îndemâna credulilor

nimic duios

nimic sfânt

în ochii lor


caii egiptenilor înecaţi

punctul meu de sprijin e pe Stâncă

nisipurile mişcătoare s-au retras

carele egiptenilor sfărâmate

nu se mai zăresc

o mare adâncă

e

Cuvântul Tău

buchisind

mă topesc în focul lui

separând zgura

în speranţa de a curge firişor de

aur

sâmbătă, 22 octombrie 2011

febră


se făcea că murisem
dar eu nu ştiam       
doar mă amuza faptul că cei din încăpere
nu mă vedeau
puteam chiar să-i ating
dar mâna mea
trecea prin mâna lor
am trecut prin ziduri
plutind la 2m de pământ pe uliţa copilăriei

da?!
unde crezi că ai să poţi fugi de mine?

avea înfăţişare de om cu ochii de foc
şarmant
îmbrăcat în costum
dar eu ştiam că e îngerul căzut din cer
voia să cred că lumea e cuprinsă de văpaia
privirii lui

mă va salva Iisus
ba nu te va salva
ba mă va salva
ba nu te va salva
ba mă va salva
şi-a dispărut

mă agăţasem de poarta copilăriei
nu mă puteam desprinde
când ai venit tu
înger
erai îmbrăcat cu o cămaşă lungă albă
însoţit de dublul tău
era îmbrăcat cu o cămaşă lungă neagră
mi-ai spus
ai răcit foarte tare...
şi mi-ai arătat trupul
parcă dormea
doar că era în sicriu
cât de târziu am înţeles că murisem
atunci te-am văzut mai bine
nu aveai nevoie de aripi cu pene albe
aveai bucle blonde şi
faţa dumnezeiesc de luminoasă
erai bun
atât de bun
plângeam pe umărul tău
ştiam că ai să-L rogi să mă ierte...
să mai trăiesc
...pentru copii

când s-a deschis la farmacie
mi-am cumpărat aspirine




„Există transă în fenomenul mistic, în extazul religios, dar există transă, cum am văzut, şi în extazul morbid, în extazul isteric şi atunci psihologia raţionalistă va confunda extazul religios cu extazul morbid, din pricină că fenomenele de transă sînt asemănătoare.”
Sfinţenia - Împlinirea umanului
(curs de teologie mistică) Nichifor Crainic  

joi, 20 octombrie 2011

Ev(s)oluţie

urc

trepte

în formă de spirală

miliarde înaintea mea

mai albi

ţes fire de lumină



nu voi privi în urmă

cu un aer superior

ca şi cum umbra mea

nu ar fi mângâiat acele clipe

aş învârti acelaşi cerc



serpentine

din ce în ce

mai dese



mă voi topi

în Lumină

miercuri, 19 octombrie 2011

Alb Negru NegruAlb



în umbra prietenilor
sunt alţi prieteni
cu bucle de lumină
şi braţe în formă de cerc
încărcate cu pene albe

duşmanii poartă pe umeri
alţi duşmani
de plumb.
din gura lor atârnă şerpi veninoşi

de multe ori
„prietenii”
poartă pe umeri
duşmani de plumb
care
în mierea lor ascund şerpi veninoşi 
iar „duşmanii”
au în umbră prieteni
cu bucle de lumină


haiku

fatalitate





leagănul ierbii -

în adierea de vânt

coasa-i aproape

glasul celei care strigă în pustiu



în praful roşu din Medjugorje mi-am clătit paşii




din înalte constelaţii de stele

mai sus de Calea Lactee

ai venit să ne salvezi Femeie şi



Mamă



ştiai că lumea e în comă

zace în dejecţii şi în propria-i vomă

aşteaptă resuscitată

eşti indicator de cale dreaptă

părăsiţi autostrada ce duce la Marea Moartă

mergeţi pe cărare spre Soare

celor ce aveţi urechi dar nu auziţi

cu cai verzi pereţi-s zugrăviţi

balans



             balans
între sacruşi profan                             

m-am urcat până la firul de iarbă

şi am coborât până la

lună

stătea încrustată

în privirea ta îngheţată



încercam să descifrez

ce doreşte să spună



am desprins

cea mai înţepenită dorinţă

să îi cânt din strună.

nu am pregătirea necesară

pentru un concert de vară

şi nu sunt dispusă

să intru în cursă.

mă mângâie pe frunte o lumină albă

mă întorc la firul de iarbă. 

în flăcări

    îngerul meu are șase aripi de lumină albă cu care mă învăluie în fiecare clipă nu mă tem de întuneric pentru că îl străpunge n...