sunt cu tine

traversez încrucişări de linii când o locomotivă

se apropie silenţios fulgerător ar putea

să mă taie

am atâtea bagaje câte nu pot duce nu ştiu

de ce car lucruri de care

mă leg inutil

ajung la peronul 9

trenul  porneşte  încet

nu pot urca decât cu o parte din mine

cealaltă a rămas în

lacrima ta

printr-un geam fumuriu o privesc

ai reuşit ai reuşit să te

debarasezi de acele negre curele

corset în care te sinucideai cu picătura

acum poate ştii cât mi-am dorit să simt

gustul acestei lacrimi

de fericire

Concert în cinstea Mariei

în zori una singură

a dat tonul

şi-a trezit cântătoarele

afirm cu blândeţe dar ferm

cum mama-şi trezeşte copilul din somn

am dormit destul

vin spre mine păduri de

căprioare şi lupi

câmpuri de iepuri

oraşe zgomotoase

planete incandescente ori

eu mă îndrept spre ele nu mai ştiu

trec peste mine

prin mine

deschid

urechile şi se umplu de note

pe frunte şi piept am urme proeminente

de roţi

se-aude sau nu

la nevoie îmi iau portavoce

şi cânt

să se audă până la lună

Maria e Mama din Cer

ce-mi poate face omul

destul m-am fofilat în pielea lui

Petru până la cântatul cocoşului

acum e timpul să depun

mărturie în faţa instanţelor

nu am nimic de câştigat

nimic de pierdut în această viaţă decât

pe cea viitoare

labirint teluric (un fir spre lumină)

cuvintele îmi seacă rătăcite

în ambuteiajul vorbelor

degenerate în furtuna

care

mă separă de Rădăcină

frunză pe apă

mă descompun să te satur

pământule

condamnată să revin

de multe ori

ledul verde-mi indică

drumul spre reconectarea finală

la Cuvântul făcut Trup

ochi de ciclop

sufletul poetului

are acces în lumile subtile

scoate lumini şi umbre

din pliurile timpului

le aşază pe rafturi

poftiţi serviţi-vă

avem puf de păpădii

ploi de vise cu raze de lună

ceruri cu stele din universuri paralele

atenţie

privitul prin ochi de ciclop

comportă riscuri majore

oricine se poate rătăci pe

frecvenţe joase

infestând netul şi bibliotecile

căderea în gol nu e ca şi cum

ai juca şotron

săptămână programată (mare)

acum e ziua întunericului

pare că a câştigat în instanţă

stăpânirea şi

dreptul de a culege 

fructe furtunoase

spinii îi înţeapă pe toţi ai mei

noroiul mi-a infestat  retina

doar Veronica îmi şterge fruntea

cu Chipul Lui

de la o cădere la alta mă agăţ

de piatra aruncată de zidari

trei zile

şi

Stânca din vârful unghiului

străpunge noaptea cu Lumină