porumbelul atacat de pescăruş
e
uitat în exil
trăieşte
falsa smerenie a ajuns în
vârful aisbergului
are faţa îndreptată spre
răsărit pare că urcă dar
paşii sunt făcuţi în sensul
invers spre
desacralizarea sacrului
ţintind liturghia neagră
nu vă lăsaţi prinşi în vârtej
zarurile sunt aruncate dar
orice hotărâre vine de la
Domnul
fugiţi
în cămăruţa interioară pentru „un
timp
două timpuri şi o jumătate de
timp”
doar cei mici înţeleg cum
istoria se repetă
stau lângă foc
spun de trei ori că
nu Te cunosc şi
aştept să cânte cocoşul
cu lacrimi amare
