sâmbătă, 29 decembrie 2018

sunt goală




cotropită sfârtecată de cei șapte
ochi
care cutrieră pământul
unde mă voi ascunde

când bucătăriile buncărelor ticsite cu de toate mi-au ajuns
diamante șlefuite montate în
coarnele vițelului de aur la poalele muntelui horeb

oare mă voi înfășura cu ghirlande de crăciun
sau foi de viță pentru sărmăluțe
ornate cu leru-i ler

nici întreg muntele athos nu mă va acoperi dacă
nu-mi găsesc punctul de sprijin în
piatra ajunsă în capul unghiului (fără mână de om)
cea aruncată de zidari







sâmbătă, 8 decembrie 2018

mi-a cântat cocoșul




chiar și copiii râd de mine
ți-am văzut lumina pe tabor dar
birul cezarului mi-a fost pretext
să afirm că
nu te cunosc nu sunt dintre ai tăi nu te știu

dacă nu veneai să-mi alungi demonii
în porci și acum rătăceam prin
mlaștinile
îndoite
încă
nu mă pot apropia să-ți spun
te iubesc  te iubesc  te  iubesc
dar voi vesti tuturor că
cel care eliberează tu
Ești







luni, 3 decembrie 2018

nu te mai afectează unghia ruptă




nu-ți pasă de nuanța fardului de ochi când
zi și noapte o întâlnești pe doamna în negru cu glugă
o privești cum
îi sparge aproapelui tău câte-un dinte
o tâmplă
nu poți să o iei la pumni ori să-i intentezi proces raportul e inegal 
deși
dispunerea astrelor 
îți favorizează reușită în dragoste și carieră
ea te ridiculizează

ce ai să faci 
către care abate șaman ori mag să te îndrepți
cine poate să-i smulgă gluga și să se întoarcă 
să-ți raporteze cu certitudine că 
dincolo de ea 
sunt
câmpuri înverzite










reconciliere




ai o crăpătură pe frunte în formă de zet
cratere pe obrazul drept
membrele spaghete
tu ești un fus
orar
o adiere te-ar putea face să amartizezi
dar

ochii limpeziți în sângele curs și
cuvintele roz
demolează blocurile de piatră înfipte adânc

nu pot fugi în mine ca atunci
când amplificai tonul peste limită

poate ne întâlnim în 
miercurea cenușii










cine vrea să-i spun povestea cerbului cu cornul rupt




alerga pe-un drum abrupt
când se prăvăli în râpă
și se pricopsi cu-o gripă

verde-n față rânjind pe sub mustață
cu aroganță se puse în clanță
cu cei de la distanță

mi-ați pus bețele în roate
dând din coate pe la spate
mi-ați umblat la gps
ca să nu văd drumul șes
vinovați de-acest imens
complot vă informez
vă avertizez
când voi fi în formă
de-această enormă
greșeală veți fi răspunzători
nu veți scăpa nici în nori

și se lamenta săracul
în timp ce-și umplea sacul
cu amărăciune

cui să-i pese de gânduri nebune










marți, 9 octombrie 2018

a venit timpul



o tu mireasă a celui răstignit
îți curg lacrimile de sânge când
ți s­e rostește condamnarea
a venit timpul să pornești pe
drumul mirelui

vulpile îți mânjesc trena albă
au confiscat culorile curcubeului
își flutură steagul toleranței
și
la umbra lui își înfig spinii pe
fruntea ta de fecioară sfioasă
lupii se laudă că nu au bici dar
îți sfâșie trupul în colți
rânjesc cu drepturile omului între ochii de foc
și
în așteptarea pustiitorului
ți-au pregătit un lemn pe care să te atârne
poartă-l cu iubire
și
nu te teme
mirele tău va veni să te ridice
din mormânt









luni, 4 iunie 2018

cine poate suspenda toamna



am studiat la microscop
picătura din ocean nu e apă de ploaie și
nu e oceanul eu nu sunt cu o picătură mai înaltă zarea a rămas
la aceeași distanță tu
în nori
învelești cu fluturi aburii ploii

șlefuiesc treptele una câte una
pe vârf au urcat mulți
roagă-i  să-mi spună cum să evit căderea în
gol
și pe  unde e mai ușoară
lepădarea de lut

sâmbătă, 2 iunie 2018

cine e mama lor



de multe ori mi-am zis că-mi voi
urmări ușile
am auzit că
îmi pot zbura păsările în
cuiburi străine să clocească ouă de
viperă  între zidurile policrome ale orașului
și la întoarcere pe ușa laterală cu
veninul în ciocuri să-mi contamineze
casa

pe străzi deja țipă unii
cine cine e mama  lor
și eu întreb dar vipera
înfășurată în alb de porumbel sâsâie ușor
nu eeeu

luni, 28 mai 2018

chip și asemănare



în gara intens circulată oamenii au
pe fețele lor arbori și flori unii o
bibliotecă sau grădiniță
copiii pot vedea
fluturi sau îngeri
cei din umbră au colțuri

mă torn în pahare pe
o tavă de argint e fascinant cum
în fiecare pahar
devin arbori fluturi sau colțuri după
chipul și asemănarea celui care
mă bea
serviți

sâmbătă, 12 mai 2018

dacă ești tăciune




de ziua înălțării Mele tu te scalzi
în apele adâncului
vino să ne judecăm dacă ești tăciune te
pot face rouă pe crini
nu căuta înțelepciunea și puterea pe
înălțimile închinate
universurilor
înguste
sunt cărările Mele mergi pe mijloc
fără să deviezi nici la dreapta unde
dacă vrei să fii prea bun
ai putea crede că ești ca Mine
pe acolo au trecut pașii celui căzut dintre
luceferi nici
la stânga unde o lume colorată cu opusul
poruncilor Mele
își deschide fălcile să te înghită

în centru e calea împăraților acolo
Sunt
tu doar crede în Mine
aceasta e lucrarea ta




moartea e un înger



fulgerele nopții sfâșie întunericul te
temi de tunete
fantome ce foșnesc frenetic
pictate pe perdeaua
străvezie e secunda în care va fi ora zero
te întrebi dacă va veni
mâine 
e la celălalt capăt al pământului
moartea e o ușă
după ușă așteaptă un înger alb
sau unul negru
căzut din cer cine poate să nege că
nimicul nu există
dincolo te așteaptă casa construită aici

unde crezi că are temelia
poate în unul din cele douăsprezece ceruri sau
spânzurată de colțul adâncului

Doamne poruncește să
fie lumină








miercuri, 2 mai 2018

unde e lumina

te uiți în jur când noaptea îți acoperă ochii și
te plângi că nu vezi
nevăzătorii probabil își cunosc mai bine curgerea
sângelui prin vene întoarce-te  ai
putea descoperi ce cauți
dincolo de zări
nu plânge după fantastica aură cenușie a
celor plecați de curând
se destramă odată cu
apariția umbrelor ști că
ele nu pot exista fără lumină doar
cât e întuneric în jur stai cu privirea
în tine

luni, 30 aprilie 2018

auzi cum tună




trec păsări pestrițe de pradă pe
lângă mine pasăre pestriță de pradă
secundele se înghit între ele
ce rămâne din ce a fost inutil
covorul alb-negru se deșiră din ambele capete

se aude cum tună
Cel ce este Cel ce era și Cel ce vine
cu părul ca lâna albă are
urme de cuie în palme și limba sabie cu două tăișuri
trezește-te ierusalime
timpul s-a scurtat pune mâna pe plug desțelenește
pomul vieții nu-și are rădăcinile lângă
adâncurile satanei

la seceriș
iți voi da o pietricică albă







duminică, 29 aprilie 2018

anotimpul sincopelor




mă privești cum iar îmi trec degetele pe
struna adversarilor Tăi și
taci

faci ploaia să cadă soarele să strălucească
lanul de grâu în adierea de vânt
e aur curat dar nu dormi

pe un cal vânăt-gălbui vine clipa în care
îți vei aduce aminte de tămâia arsă
dumnezeilor reci

uneori plâng că-ți sunt rană dar
fără ajutorul Tău
plutesc pe frunzele uscate purtate de
vânt






sâmbătă, 14 aprilie 2018

ventuză pentru căi blocate



cale lungă până
în vârf de răbdare când ți se pare că
pământul se surpă cerul se năruie ploile
curg necontenit orele sunt ani

nu te poți ascunde după
gratii
brăzdat e cerul
gurii de
rai cu scai
nici cu alai nu poți afla liniștea
pacea dintre două explozii
pictată cu
vai
mi s-a înfipt așa un ghimpe în
margine pe mijloc de suspin că
nu-l mai simt și
lacrima dacă nu curge poate
fi diamant ori gheață
care e diferența dacă nu spală
negura din umărul stâng

dacă mă voi putea înălța pe vârfuri
de munți să ajung la
piatra din capul unghiului
colțurile buzelor n-ar mai sta atârnate
uite s-ar contura frumos pe profil
o secere zâmbitoare care
taie bălăriile întunericului
un gând care inundă părțile noroioase
cu lumină si usucă
mocirla o
pot trece încălțată
cu sandale
din anii trecuți





joi, 15 martie 2018

patruzeci de zile



în jurul mesei Tale suntem ne
îngrămădim ca oile Ești
din belșug pentru
fiecare Te simte după
mărimea inimii e o ușă
cărarea e îngustă spre locul căpățânii
sunt mulți lupi care vor să
ne fie călăuze pe drumuri negre
întunericul îl vopsesc în culori
țipătoare pe creste ne ademenesc cu
drumuri largi strigă
puteți zbura noi știm că nu
acum
e vremea pașilor mărunți a
bobițelor amare din spini oțet și fiere dar
Pâinea și Vinul sunt dulci ne
vom putea lua zborul doar
cu brațele Tale întinse pe
Cruce







luni, 26 februarie 2018

oala




e verde și lucioasă
cu degetele răsfirate te-ai prins cu
ambele mâini de torți și se vede după
expresia încrâncenată a feței că nu
îi vei da
drumul ți se derulează
filmul ești conștient de
diversitatea rețetelor
aburii te-au făcut de atâtea ori să
levitezi în jurul
propriei aure culorile formele
condimentate ți sau infiltrat în sânge nu
e oală de noapte de noapte să-ți verși
veninul  tot
verde e și lucioasă când cu hohote
de plâns e intensificat ecoul nu
mai sta cu capul în
oală






marți, 20 februarie 2018

(co)joc în două tabere




Doamne văd că ceea ce văd nu e
adevărat ating flacăra și e rece
haosul pare a fi ordonat
întunericul îmbrăcat în
lumină și nu știu pe unde să scot cămașa de
forță e complicat să ai discernământ
să fii simplu văd
în locuri sfinte lupi care afișează pe cerul
gurii crini și trandafiri albi iubirea de
aproapele în dinții lor e mai presus de Tine și
înțeleg cum în gaură de șarpe poate
țâșni izvor de apă dulce e
Cuvântul Tău bisturiu și balsam
mulțumesc  că ne-ai arătat
celor mici






păsările mele zboară în zigzag




fereastra  de acum zeci sau mii de ani e
vie
în amintire aceiași fulgi cad lin
ca-într-un film cu încetinitorul
atunci te așteptam
acum
deja ești
pe altă planetă
plutești
nu mai ești în câmpul de gravitație al
aripilor întinse
cine știe cum ar fi fost dacă
ar fi fost
acel zbor îngemănat




cu ochi de câine admir curcubeul



O Doamne
Te-aș întreba despre iubire dacă
se învață ori se primește
am auzit că se dăruiește dar
cum
aș putea să dau ceva
ce nu am
sunt
un bulgăre de gheață mă
rostogolesc pe ulițe-nfundate printre gropi
nu văd
roșul cald străpuns de
lancea soldatului roman
nici verdele crud al ierbii călcate de sfinți
cu ochi de câine ciuntesc din frumusețea
curcubeului


sâmbătă, 20 ianuarie 2018

mi-e iarnă



e-atâta întuneric
cerul se surpă
troienele iernii mă-ngroapă în alb
cum să-mi aduc aminte de triluri când
gândul înghețat se sparge în cioburi nu
poate fi punte

mă agăț cu înverșunare de șiragul
rozariului cu bobițe de lemn
moștenire de la bunica
doar Maria
îmi aprinde lumina și

focul









sâmbătă, 13 ianuarie 2018

ninge cu lacrimi de gheață



în ceața din piață o

paiață caută rață și verdeață

vecina cântă la trompetă suflă în

omletă este vedetă șefă de

scară superioritate clară s-a

spart o conductă

am dat-o în bară iară

visez o căsuță la țară

la vară îmi cumpăr bicicletă

scaunul cu rotile îl dau la schimb pe un

hoverboard sau o

ruletă rusească

adrenalina serotonina și alte ina să-mi

crească vecina să rămână

mască











în flăcări

    îngerul meu are șase aripi de lumină albă cu care mă învăluie în fiecare clipă nu mă tem de întuneric pentru că îl străpunge n...