cotropită sfârtecată de cei
șapte
ochi
care cutrieră pământul
unde mă voi ascunde
când bucătăriile buncărelor ticsite
cu de toate mi-au ajuns
diamante șlefuite montate în
coarnele vițelului de aur la
poalele muntelui horeb
oare mă voi înfășura cu
ghirlande de crăciun
sau foi de viță pentru
sărmăluțe
ornate cu leru-i ler
nici întreg muntele athos nu mă
va acoperi dacă
nu-mi găsesc punctul de sprijin
în
piatra ajunsă în capul
unghiului (fără mână de om)
cea aruncată de zidari