luni, 30 aprilie 2018

auzi cum tună




trec păsări pestrițe de pradă pe
lângă mine pasăre pestriță de pradă
secundele se înghit între ele
ce rămâne din ce a fost inutil
covorul alb-negru se deșiră din ambele capete

se aude cum tună
Cel ce este Cel ce era și Cel ce vine
cu părul ca lâna albă are
urme de cuie în palme și limba sabie cu două tăișuri
trezește-te ierusalime
timpul s-a scurtat pune mâna pe plug desțelenește
pomul vieții nu-și are rădăcinile lângă
adâncurile satanei

la seceriș
iți voi da o pietricică albă







duminică, 29 aprilie 2018

anotimpul sincopelor




mă privești cum iar îmi trec degetele pe
struna adversarilor Tăi și
taci

faci ploaia să cadă soarele să strălucească
lanul de grâu în adierea de vânt
e aur curat dar nu dormi

pe un cal vânăt-gălbui vine clipa în care
îți vei aduce aminte de tămâia arsă
dumnezeilor reci

uneori plâng că-ți sunt rană dar
fără ajutorul Tău
plutesc pe frunzele uscate purtate de
vânt






sâmbătă, 14 aprilie 2018

ventuză pentru căi blocate



cale lungă până
în vârf de răbdare când ți se pare că
pământul se surpă cerul se năruie ploile
curg necontenit orele sunt ani

nu te poți ascunde după
gratii
brăzdat e cerul
gurii de
rai cu scai
nici cu alai nu poți afla liniștea
pacea dintre două explozii
pictată cu
vai
mi s-a înfipt așa un ghimpe în
margine pe mijloc de suspin că
nu-l mai simt și
lacrima dacă nu curge poate
fi diamant ori gheață
care e diferența dacă nu spală
negura din umărul stâng

dacă mă voi putea înălța pe vârfuri
de munți să ajung la
piatra din capul unghiului
colțurile buzelor n-ar mai sta atârnate
uite s-ar contura frumos pe profil
o secere zâmbitoare care
taie bălăriile întunericului
un gând care inundă părțile noroioase
cu lumină si usucă
mocirla o
pot trece încălțată
cu sandale
din anii trecuți





în flăcări

    îngerul meu are șase aripi de lumină albă cu care mă învăluie în fiecare clipă nu mă tem de întuneric pentru că îl străpunge n...