cale lungă până
în vârf de răbdare
când ți se pare că
pământul se surpă
cerul se năruie ploile
curg necontenit
orele sunt ani
nu te poți ascunde
după
gratii
brăzdat e cerul
gurii de
rai cu scai
nici cu alai nu
poți afla liniștea
pacea dintre două
explozii
pictată cu
vai
mi s-a înfipt așa
un ghimpe în
margine pe mijloc
de suspin că
nu-l mai simt și
lacrima dacă nu
curge poate
fi diamant ori
gheață
care e diferența
dacă nu spală
negura din umărul
stâng
dacă mă voi putea înălța
pe vârfuri
de munți să ajung
la
piatra din capul
unghiului
colțurile buzelor n-ar
mai sta atârnate
uite s-ar contura
frumos pe profil
o secere zâmbitoare
care
taie bălăriile întunericului
un gând care inundă
părțile noroioase
cu lumină si usucă
mocirla o
pot trece încălțată
cu sandale
din anii trecuți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu