chip și asemănare

în gara intens circulată oamenii au
pe fețele lor arbori și flori unii o
bibliotecă sau grădiniță
copiii pot vedea
fluturi sau îngeri
cei din umbră au colțuri

mă torn în pahare pe
o tavă de argint e fascinant cum
în fiecare pahar
devin arbori fluturi sau colțuri după
chipul și asemănarea celui care
mă bea
serviți

dacă ești tăciune

de ziua înălțării Mele tu te scalzi
în apele adâncului
vino să ne judecăm dacă ești tăciune te
pot face rouă pe crini
nu căuta înțelepciunea și puterea pe
înălțimile închinate
universurilor
înguste
sunt cărările Mele mergi pe mijloc
fără să deviezi nici la dreapta unde
dacă vrei să fii prea bun
ai putea crede că ești ca Mine
pe acolo au trecut pașii celui căzut dintre
luceferi nici
la stânga unde o lume colorată cu opusul
poruncilor Mele
își deschide fălcile să te înghită

în centru e calea împăraților acolo
Sunt
tu doar crede în Mine
aceasta e lucrarea ta

moartea e un înger

fulgerele nopții sfâșie întunericul te
temi de tunete
fantome ce foșnesc frenetic
pictate pe perdeaua
străvezie e secunda în care va fi ora zero
te întrebi dacă va veni
mâine 
e la celălalt capăt al pământului
moartea e o ușă
după ușă așteaptă un înger alb
sau unul negru
căzut din cer cine poate să nege că
nimicul nu există
dincolo te așteaptă casa construită aici

unde crezi că are temelia
poate în unul din cele douăsprezece ceruri sau
spânzurată de colțul adâncului

Doamne poruncește să
fie lumină

unde e lumina

te uiți în jur când noaptea îți acoperă ochii și
te plângi că nu vezi
nevăzătorii probabil își cunosc mai bine curgerea
sângelui prin vene întoarce-te  ai
putea descoperi ce cauți
dincolo de zări
nu plânge după fantastica aură cenușie a
celor plecați de curând
se destramă odată cu
apariția umbrelor ști că
ele nu pot exista fără lumină doar
cât e întuneric în jur stai cu privirea
în tine