vis

 se făcea că lumea

așa cum o vedem noi azi

a dispărut și 

s-a deschis o linie temporală

în care nu mai erau 

țipete

fetița vecinei mele cu tetrapareză spastică

sărea coarda în fața blocului pe un teren verde

la tv membri partidelor politice își zâmbeau cu

strângeri de mână și îmbrățișări nimeni nu purta mască

erau străzi curate vehicule ecologice aerul ozonat

apa pură cerul senin nici urmă de chemtrails 

nopțile liniștite fără sirene la maxim vecinii

de sus nu se certau pentru bere săpun conserve de pește

se auzea o muzică celestă în surdină

se făcea într-o

lume paralelă

disprețul mi-a frânt inima

se făcea că într-o altă viață
viitoare sau trecută
eram ușoară
ca o pană albă
pluteam în senin
tu aveai cele două stele sfredelitoare
nu știam cine ești dar acum vrei să-mi îngheți
timpul până la zero absolut
nu știu unde mergi dar acum
ești lupul
chiar dacă îți dorești să fii miel ca să te vezi
frumos în oglindă
controlul nu îl poți avea fără să întorci
capul



*antagonic*

treci ca un supersonic cu
zumzet de aripi în gură pe o
cărare împleticită vina
o împarți în dreapta și-n  stânga
nu o plasezi niciodată pe tine
îmi spui că pașii tăi sunt drepți
da așa pare dar drumul duce spre o gaură neagră
te privesc din afara cercului ești
plin de tine
caut o gaură de vierme în care m-aș putea
strecura

declarație de dragoste

ești virusat dragul meu
tu zici că nu te temi
de cei care au tehnologii avansate de însămânțare
a fricii și a urii
de cei care induc psihoze în masă
organizează revolte
dar ți se face inima purice
la gândul că nu te iubesc
crede-mă e același turn de control
uite puricul
sare ca nebunul pe tabla de șah
ai căzut în capcană

cu picioarele pe pământul alb

în supermarketul aglomerat
de Crăciun simt că sunt
distrasă trei sute șaizeci de
grade pe orizontală
de aceea mi-am cumpărat o scară
ceva mai lungă
să pot coborî în mine la
dezordinea stăpâna de azi
de ieri de mii de ani
mă țin cu mâinile de ultima treaptă de jos
căderea e iminentă de nu va veni
salvatorul
de atâta coborât am uitat să urc
doar când strig după ajutor pot vedea
steaua care-a răsărit

poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu dorești să te înalți întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruși manierați
care nu rag toți trăiesc ca niște frați
blocurile poate au pereții groși
sunt mulțumiți și cei sensibili simandicoși

acolo poate că sunt ușile deschise
plutesc toți ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt și respectate
nimeni nu-ți înfige colții în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toți măgărușii sunt binevoitori

încă o vreme

nu e lucru ușor
să-mi dezvelesc cuvintele foiță după foiță
până voi ajunge la miez
cine poate contesta că iarba rea nu e naturală
sau că îngerul
căzut nu are puteri miraculoase

nu e greu dacă ești cu mine
Tu îmi cunoști anotimpurile viitoare și
secunda în care mă voi risipi
ca un abur sau mă voi înălța în halou

din viața asta nu vreau să plec
fără să aprind lumina

semn

nu am vrut să te ating nici cu o

petală să-ți tulbur aerul

treceam ca o umbră de zâmbet sau lacrimă

într-un emoticon

voiam să știi că-ți simt pulsul

tu vrei negru pe alb

dar vei descoperi că mângâierile

pe margini de cuvinte

nu te pot face să plutești mai ușor decât o

pomenire în

rugul ce nu se mistuie