e

vă spun adevărul doamna 
spală cu mine pe jos 
mă bagă în toate  ungherele
mă stoarce la o mie rotații pe minut dar uneori

e

atât de frumoasă

că plâng și tremur

e

fermecătoare

e

tulburătoare

e

căutată în univers ea se ascunde

de cea născută din mușcătura Evei cu

coasa în mână de care

e

înțepată în fiecare minut de sute de ori dar

de sute de ori mai multe țipete de biruință din gura doamnei care

e

Gânduri la despărțire (preotului paroh Felician)

În cei șaptezeci, optzeci, nouăzeci, o sută de ani,

omul propune și Dumnezeu dispune.

Oriunde aș merge

privirea Lui îmi arde ceafa.

Sunt printre cele șapte miliarde și ceva

de oi și capre.

Mi se afundă piciorul în valuri dar strig:

-„Doamne scapă-mă!”*

-„ Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu.”**

Sunt un servitor netrebnic***

prins în lanțurile realității imediate,

pescar cu mreaja goală dar,

ascult Cuvântul lui Isus

ca să o arunc în partea dreaptă.

Familiile mă așteaptă!

*  Matei 14.30

** Luca 22.31
***("Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem."Luca 17.10)

18-08-2014

gânduri de bun rămas (preotului vicar Eusebiu)

chiar dacă

pe fiecare dintre voi îl iubesc ca pe Isus

când Domnul mă trimite plec

în lume

unde uneori

blana oilor sacrificate învelește capete de lup

dar nu voi smulge neghina necoaptă

Cuvântul

nu are nevoie de portavoce

în șoaptă mă poartă la izvoarele apelor vieții

ca pe spice pline vă iau cu mine

păsările au cuiburi vulpile au vizuini

preotul vicar are cort

rădăcinile înfipte adânc în Cer și

Mama Regina universului

18-07-2014

Dumitru Constantin Dulcan - din tainele vieții și morții

Dincolo de aparente cu Dumitru Constantin Dulcan

deschide ușa să intre ochii Olarului

e ceva timp de când vreau să-ți spun

(dar izvorul seacă ori țâșnește când vrea el)

acei  ochi care te traversează

nu sunt ai mei sunt ai Olarului

eu uneori sunt în stânga

alteori în dreapta

nu mai știu ce sunt

capră sau oaie dar

vezi bine sunt

o țeavă ruginită prin care curg

acei ochi

cu lumina lui Ezechiel

nu vreau să Te pierd în

deșertul meu

îți spun „iată-mă”

poți face

să țâșnească izvoare de apă

dulci sunt cuvintele Tale din sulul cărții

în gura mea

amare

în pântece mă sperie zgomotul roților fâlfâitul aripilor

celor cu patru fețe de om de leu de bou de vultur

jocul lumi(ni)lor în ochii mei

de parcă aș vedea ozn-uri

sunt un om simplu dar știu

slava casei următoare va fi mai mare decât a

acesteia plină de bube

„iată-mă”