în colțul gurii

hai să ne luăm la trântă

care pe care 

încă nu știu cine e zmeul și cine făt frumos

eu sau tu

zici că să mă agăț de coada ochiului e o tâmpenie

în timp ce tu te lipești de coada toporului și eu zic că e o tâmpenie

în coada ochiului se pot zări chestii esențiale 

cum ar fi

nemurirea sufletului

zâmbești în colțul gurii dar

a fost demonstrat științific

eu nu am habar ce e aia fizică cuantică și nici

câte grame are corpul eteric dar

mi-a spus un copil că vede Lumina în

potirul de pe altar și eu îl cred

pentru că iubesc lumina

cui nu îi este frică de întuneric 

decât celui ce vede lumina

fie și doar în coada ochiului

 mă voi ridica în două picioare

tu șarpe 

când sap îmi spui că sunt vierme 

poate

ți-e frică de lama ascuțită a singurătății mele 

ruptă de 

zgomotul infernal al măștilor tale multicolore

simți pe limbă aerul strigătului meu către cer

dacă încă mă târăsc e pentru că vreau să scot rădăcinile 

adâncimilor tale din mine

o Adonai 

cum îmi doresc să-ți cânt dar

încă mai sunt vierme atât timp cât fac conversație cu 

cel alunecos

vis

 se făcea că lumea

așa cum o vedem noi azi

a dispărut și 

s-a deschis o linie temporală

în care nu mai erau 

țipete

fetița vecinei mele cu tetrapareză spastică

sărea coarda în fața blocului pe un teren verde

la tv membri partidelor politice își zâmbeau cu

strângeri de mână și îmbrățișări nimeni nu purta mască

erau străzi curate vehicule ecologice aerul ozonat

apa pură cerul senin nici urmă de chemtrails 

nopțile liniștite fără sirene la maxim vecinii

de sus nu se certau pentru bere săpun conserve de pește

se auzea o muzică celestă în surdină

se făcea într-o

lume paralelă

disprețul mi-a frânt inima

se făcea că într-o altă viață
viitoare sau trecută
eram ușoară
ca o pană albă
pluteam în senin
tu aveai cele două stele sfredelitoare
nu știam cine ești dar acum vrei să-mi îngheți
timpul până la zero absolut
nu știu unde mergi dar acum
ești lupul
chiar dacă îți dorești să fii miel ca să te vezi
frumos în oglindă
controlul nu îl poți avea fără să întorci
capul



*antagonic*

treci ca un supersonic cu
zumzet de aripi în gură pe o
cărare împleticită vina
o împarți în dreapta și-n  stânga
nu o plasezi niciodată pe tine
îmi spui că pașii tăi sunt drepți
da așa pare dar drumul duce spre o gaură neagră
te privesc din afara cercului ești
plin de tine
caut o gaură de vierme în care m-aș putea
strecura

declarație de dragoste

ești virusat dragul meu
tu zici că nu te temi
de cei care au tehnologii avansate de însămânțare
a fricii și a urii
de cei care induc psihoze în masă
organizează revolte
dar ți se face inima purice
la gândul că nu te iubesc
crede-mă e același turn de control
uite puricul
sare ca nebunul pe tabla de șah
ai căzut în capcană

cu picioarele pe pământul alb

în supermarketul aglomerat
de Crăciun simt că sunt
distrasă trei sute șaizeci de
grade pe orizontală
de aceea mi-am cumpărat o scară
ceva mai lungă
să pot coborî în mine la
dezordinea stăpâna de azi
de ieri de mii de ani
mă țin cu mâinile de ultima treaptă de jos
căderea e iminentă de nu va veni
salvatorul
de atâta coborât am uitat să urc
doar când strig după ajutor pot vedea
steaua care-a răsărit

poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu dorești să te înalți întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruși manierați
care nu rag toți trăiesc ca niște frați
blocurile poate au pereții groși
sunt mulțumiți și cei sensibili simandicoși

acolo poate că sunt ușile deschise
plutesc toți ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt și respectate
nimeni nu-ți înfige colții în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toți măgărușii sunt binevoitori