miercuri, 19 octombrie 2011

glasul celei care strigă în pustiu



în praful roşu din Medjugorje mi-am clătit paşii




din înalte constelaţii de stele

mai sus de Calea Lactee

ai venit să ne salvezi Femeie şi



Mamă



ştiai că lumea e în comă

zace în dejecţii şi în propria-i vomă

aşteaptă resuscitată

eşti indicator de cale dreaptă

părăsiţi autostrada ce duce la Marea Moartă

mergeţi pe cărare spre Soare

celor ce aveţi urechi dar nu auziţi

cu cai verzi pereţi-s zugrăviţi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parfumul de azi al Terezei (Centenarul canonizării)

  Pe Tereza nu o găsești pe TikTok,  Facebook, Instagram, Telegram... Poate în bucătăria Seminarului Mic,  unde pregătește iubire, din belșu...