mă sugrumă regretul că te-am
tăiat
cu o linie roşie
mâinile slăbite nu pot opri
tremurul
picioarelor pe drumul
bolovănos
rana din umărul stâng îmi
sângerează nu pot
purta încă o cruce
erai înalt în ochii mei
acum noroiul tău uscat
îmi zgârie retina
poate se va găsi cineva
puternic
să ţi-l spele
cu o cisternă de apă un cer de
lumină
dacă doreşti
apoi poartă-ţi-o singur
la trecerea prăpastiei
îţi va fi punte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu