ochii tăi sângerează în
noapte picuri
de lavă în pielea mea
ceară albă ridată până când Doamne e
inutil să întreb
cât vei dori
nu mai am să-mi ţină de cald
trandafirii roşii sunt
albi spinii adânc apasă pe frunte tremurăm cu
picioarele până la genunchi prinse în
gheaţa iernii fără sfârşit primăvara o zăresc dar
dincolo de podul suspendat de
ţipătul bufniţei
de lavă în pielea mea
ceară albă ridată până când Doamne e
inutil să întreb
cât vei dori
nu mai am să-mi ţină de cald
trandafirii roşii sunt
albi spinii adânc apasă pe frunte tremurăm cu
picioarele până la genunchi prinse în
gheaţa iernii fără sfârşit primăvara o zăresc dar
dincolo de podul suspendat de
ţipătul bufniţei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu