te
căutam în
lanurile de cereale din
adâncurile
shambalei mă încurajai caută-mă
ori în orașele
subpământene de pe venus ori marte
da
îmi spuneai mergi
mai departe
speram că ești în
toată calea lactee erai
dar nu
te vedeam
vag printre ruine
în ierusalim între praf și
pulbere o urmă era un început acum
îți simt prezența
doar când
cobor privirea
la rozariul agățat
pe spătarul scaunului din dormitor și
mănânc bucățica
de pâine în care
ești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu