mă privești cum iar
îmi trec degetele pe
struna adversarilor
Tăi și
taci
faci ploaia să cadă
soarele să strălucească
lanul de grâu în
adierea de vânt
e aur curat dar nu
dormi
pe un cal vânăt-gălbui
vine clipa în care
îți vei aduce
aminte de tămâia arsă
dumnezeilor reci
uneori plâng că-ți
sunt rană dar
fără ajutorul Tău
plutesc pe frunzele
uscate purtate de
vânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu