Dincolo de aparente cu Dumitru Constantin Dulcan

deschide ușa să intre ochii Olarului

e ceva timp de când vreau să-ți spun

(dar izvorul seacă ori țâșnește când vrea el)

acei  ochi care te traversează

nu sunt ai mei sunt ai Olarului

eu uneori sunt în stânga

alteori în dreapta

nu mai știu ce sunt

capră sau oaie dar

vezi bine sunt

o țeavă ruginită prin care curg

acei ochi

cu lumina lui Ezechiel

nu vreau să Te pierd în

deșertul meu

îți spun „iată-mă”

poți face

să țâșnească izvoare de apă

dulci sunt cuvintele Tale din sulul cărții

în gura mea

amare

în pântece mă sperie zgomotul roților fâlfâitul aripilor

celor cu patru fețe de om de leu de bou de vultur

jocul lumi(ni)lor în ochii mei

de parcă aș vedea ozn-uri

sunt un om simplu dar știu

slava casei următoare va fi mai mare decât a

acesteia plină de bube

„iată-mă”

până când funia de argint se va rupe

ochii tăi sângerează în noapte picuri
de lavă în pielea mea
ceară albă ridată până când Doamne e
inutil să întreb
cât vei dori
nu mai am să-mi ţină de cald
trandafirii roşii sunt
albi spinii adânc apasă pe frunte tremurăm cu
picioarele până la genunchi prinse în
gheaţa iernii fără sfârşit primăvara o zăresc dar
dincolo de podul suspendat de
ţipătul bufniţei

războiul din subsol (secvență)

am rămas înțepenită pe o treaptă

stai cu picioarele bine înfipte în pământ și

privești lucrurile ușor să

nu te clatini

valuri înspumate te lovesc în emisfera stângă

și-ți spui ha

am înghițit-o

nu te bucura in(amice)

șarpe volbură încolăcită pe

picioarele mele că stau

cu mâinile în sân și nu-ți smulg rădăcinile care

se usucă în timp ce scara mea

se sprijină de Stâncă

pe muchie de val

am îmbrăţişat

Crucea Ta colac pe apele mele

frica se scufundă bolborosind la

tatăl lui duhul adâncului

încă mă clatin jumătate piatră jumătate

om

fă o minune

în zare e clipa când sub tălpi

voi frământa pământul până la

plutire

serviţi

să curgă şampania pe strada mea

au înflorit salcâmii

se aude glasul celui care aduce veşti bune

am ieşit din

cuptor

sunt o prăjitură pufoasă

nu am nicio reţinere ştiu

că trupul acesta împărţit pe ape

devine transparent

să fie

traversat de lumină