ultima sărutare pe fruntea rece

din trupul tău alb vor crește

trandafiri roșii și spini

nu e niciun secret viermii

te vor traversa

nu-ți fie teamă tu

nu mai locuiești în această casă dărăpănată o

alta cu mult mai frumoasă ți-a pregătit

Răscumpărătorul

ai una și în ochii mei

te văd la ședința cu părinții

în timp ce îmi coși cea mai frumoasă fustiță

de mână te ține tata

căruia îi place să bea

din izvoarele mântuirii sorbiți și

mă alăptezi pe

câmpiile veșnic  verzi

anotimp paralitic

am trecut pe lângă tine

erai albastru și roșu

eu eram verde

nu puteam atinge curcubeul

niciunul

amândoi

ne dorim o plimbare pe margini de rouă

tu pe partea ta de petală eu

pe partea mea de frunză tu

nu știi pe unde

șuieră vântul cât

de aproape sunt corbii și

pe seceta asta nici urmă de cântec

părere

pentru o clipă am crezut că andrada mă înțelege dar

cum ar putea dacă

în anii secetei poarta

a fost năpădită de buruieni

cunoaște adevărul undeva

în adâncul inimii ei îl vede alb dar

zgomotul străzii proiectează goluri

nu știu cum aș putea să-i încălzesc urma

de ziua ei au lipsit rândunelele și flori nu

au mai crescut

între pereți

stăm și

ne mirăm cum trece timpul

cine o să împiedice rotirile sferice

vezi tu licărire din noapte

printre șoapte

mă adulmecă teama

de căpușe

care în încercarea bizară hilară de

a pune lumina în lanțuri

înțeapă marginile de cântec

îmi lustruiesc

ghetele pe îndelete și

ocolesc drumurile prin râpi

mă cheamă nimeni

poți să ai mii de prieteni pe facebook dar

la metrou pe stradă în piață în deșertul din lume nu

te strigă nimeni pe nume

dacă leșini doar un anonim va forma 112

rătăcesc pe străzi la fel ca și tine

de 7 vieți ori de 77 cine le poate ține evidența

dar nu sunt singură am un

veghetor

în pereții mei din beton armat decupez ochi

cu o carotă diamantată în formă de cruce

dacă mă ajuți într-o zi voi decupa gaură-n cer

ca țipătul tău de SOS

afumat să nu se piardă în neant

putem striga oricât ca niște lunatici

la Cel care are un Nume mai presus de oricare alt nume că

nu ne aude dacă nu ascultăm

urmă de jar

flacăra e stinsă de mult ți-ai dori să

mai apeși pe telecomandă

să sar într-un picior

nu

mă țin cu amândouă mâinile strunesc

aceste baloane imense cu heliu

plutesc în apele mele spațiale

nu avem același orizont chiar dacă stăm la

aceeași masă

nu te teme îți dau

pâinea și cuțitul

la orice oră din zi și din noapte dar

nu mă târăsc după tine în

gaură de șarpe

cenușa e rece

praf de pene arse în vânt

în puful creștinismului călduț nu se naște

Simon din Cirene

în lumina reflectoarelor de scenă

nu se preschimbă apa în vin

vinul în Sânge

Iuda clonat se înalță pe piedestale

povestea împăratului gol se repetă

cu aplauze frenetice și

nu mai știm unde suntem

în stânga sau dreapta

ce suntem

capre sau oi dar

lupul travestit în oaie nu-și poate înfrâna pofta

la nesfîrșit

maran ata