anotimpul sincopelor

mă privești cum iar îmi trec degetele pe

struna adversarilor Tăi și

taci

faci ploaia să cadă soarele să strălucească

lanul de grâu în adierea de vânt

e aur curat dar nu dormi

pe un cal vânăt-gălbui vine clipa în care

îți vei aduce aminte de tămâia arsă

dumnezeilor reci

uneori plâng că-ți sunt rană dar

fără ajutorul Tău

plutesc pe frunzele uscate purtate de

vânt

ventuză pentru căi blocate

cale lungă până

în vârf de răbdare când ți se pare că

pământul se surpă cerul se năruie ploile

curg necontenit orele sunt ani

nu te poți ascunde după

gratii

brăzdat e cerul

gurii de

rai cu scai

nici cu alai nu poți afla liniștea

pacea dintre două explozii

pictată cu

vai

mi s-a înfipt așa un ghimpe în

margine pe mijloc de suspin că

nu-l mai simt și

lacrima dacă nu curge poate

fi diamant ori gheață

care e diferența dacă nu spală

negura din umărul stâng

dacă mă voi putea înălța pe vârfuri

de munți să ajung la

piatra din capul unghiului

colțurile buzelor n-ar mai sta atârnate

uite s-ar contura frumos pe profil

o secere zâmbitoare care

taie bălăriile întunericului

un gând care inundă părțile noroioase

cu lumină si usucă

mocirla o

pot trece încălțată

cu sandale

din anii trecuți

patruzeci de zile

în jurul mesei Tale suntem ne

îngrămădim ca oile Ești

din belșug pentru

fiecare Te simte după

mărimea inimii e o ușă

cărarea e îngustă spre locul căpățânii

sunt mulți lupi care vor să

ne fie călăuze pe drumuri negre

întunericul îl vopsesc în culori

țipătoare pe creste ne ademenesc cu

drumuri largi strigă

puteți zbura noi știm că nu

acum

e vremea pașilor mărunți a

bobițelor amare din spini oțet și fiere dar

Pâinea și Vinul sunt dulci ne

vom putea lua zborul doar

cu brațele Tale întinse pe

Cruce

oala

e verde și lucioasă

cu degetele răsfirate te-ai prins cu

ambele mâini de torți și se vede după

expresia încrâncenată a feței că nu

îi vei da

drumul ți se derulează

filmul ești conștient de

diversitatea rețetelor

aburii te-au făcut de atâtea ori să

levitezi în jurul

propriei aure culorile formele

condimentate ți sau infiltrat în sânge nu

e oală de noapte de noapte să-ți verși

veninul  tot

verde e și lucioasă când cu hohote

de plâns e intensificat ecoul nu

mai sta cu capul în

oală

(co)joc în două tabere

Doamne văd că ceea ce văd nu e

adevărat ating flacăra și e rece

haosul pare a fi ordonat

întunericul îmbrăcat în

lumină și nu știu pe unde să scot cămașa de

forță e complicat să ai discernământ

să fii simplu văd

în locuri sfinte lupi care afișează pe cerul

gurii crini și trandafiri albi iubirea de

aproapele în dinții lor e mai presus de Tine și

înțeleg cum în gaură de șarpe poate

țâșni izvor de apă dulce e

Cuvântul Tău bisturiu și balsam

mulțumesc  că ne-ai arătat

celor mici

păsările mele zboară în zigzag

fereastra  de acum zeci sau mii de ani e

vie

în amintire aceiași fulgi cad lin

ca-într-un film cu încetinitorul

atunci te așteptam

acum

deja ești

pe altă planetă

plutești

nu mai ești în câmpul de gravitație al

aripilor întinse

cine știe cum ar fi fost dacă

ar fi fost

acel zbor îngemănat

cu ochi de câine admir curcubeul

O Doamne

Te-aș întreba despre iubire dacă

se învață ori se primește

am auzit că se dăruiește dar

cum

aș putea să dau ceva

ce nu am

sunt

un bulgăre de gheață mă

rostogolesc pe ulițe-nfundate printre gropi

nu văd

roșul cald străpuns de

lancea soldatului roman

nici verdele crud al ierbii călcate de sfinți

cu ochi de câine ciuntesc din frumusețea

curcubeului