mă sugrumă teama poate intru
cu buldozerul să plivesc
straturi de crini
încerc să tratez răni
purulente
cu apă de ploaie
nu ştiu cum
cuvintele-mi alunecă din ochi
bobiţe de miere
şi-mi pare că ajung în plicuri
de e-mail
mici ghilotine
dintre rânduri mă
pândeşte
mă inundă o mare uneori
zbuciumată
senină uneori
mai bine
mă ascund undeva probabil
nu fac nici un rău
dar nici bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu