gândul te mângâie cu aripi
albe dar
cuvintele mele cu gust de
portocale
ajung în ochii tăi picături
de lămâie
e o altă chimie acrită îmi
spui
nu înţeleg cum aş putea
rotunji în roz
colţurile negre din sângeriul
tău
ştiu nu pot accesa
cu acest program de
decembrie soarele din
mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu