în poiana mărului
prea multe eve ţes pânză fină
de
văduvă neagră
în jurul ochilor tăi adormiţi
nu o poţi zări pe Maria cum
îţi întinde două mâini cu
inele pe
măsura ta
trezeşte-te scoală-te soarele
a răsărit de mult
deşertul înaintează an cu an
cu an
de câte ori va trebui să renaşti
încă
nu cunoşti melodia
cu inima orbită mori
de sete lângă izvorul
de apă vie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu