luni, 14 iulie 2014

Dumitru Constantin Dulcan - din tainele vieții și morții

Dincolo de aparente cu Dumitru Constantin Dulcan

deschide ușa să intre ochii Olarului



e ceva timp de când vreau să-ți spun

(dar izvorul seacă ori țâșnește când vrea el)

acei  ochi care te traversează

nu sunt ai mei sunt ai Olarului

eu uneori sunt în stânga

alteori în dreapta

nu mai știu ce sunt

capră sau oaie dar

vezi bine sunt

o țeavă ruginită prin care curg

acei ochi







cu lumina lui Ezechiel




nu vreau să Te pierd în
deșertul meu
îți spun „iată-mă”
poți face
să țâșnească izvoare de apă
dulci sunt cuvintele Tale din sulul cărții
în gura mea
amare
în pântece mă sperie zgomotul roților fâlfâitul aripilor
celor cu patru fețe de om de leu de bou de vultur
jocul lumi(ni)lor în ochii mei
de parcă aș vedea ozn-uri
sunt un om simplu dar știu
slava casei următoare va fi mai mare decât a
acesteia plină de bube

„iată-mă”






până când funia de argint se va rupe

ochii tăi sângerează în noapte picuri
de lavă în pielea mea
ceară albă ridată până când Doamne e
inutil să întreb
cât vei dori
nu mai am să-mi ţină de cald
trandafirii roşii sunt
albi spinii adânc apasă pe frunte tremurăm cu
picioarele până la genunchi prinse în
gheaţa iernii fără sfârşit primăvara o zăresc dar
dincolo de podul suspendat de
ţipătul bufniţei

în flăcări

    îngerul meu are șase aripi de lumină albă cu care mă învăluie în fiecare clipă nu mă tem de întuneric pentru că îl străpunge n...