marți, 24 decembrie 2019

cu picioarele pe pământul alb

în supermarketul aglomerat
de Crăciun simt că sunt
distrasă trei sute șaizeci de
grade pe orizontală
de aceea mi-am cumpărat o scară
ceva mai lungă
să pot coborî în mine la
dezordinea stăpâna de azi
de ieri de mii de ani
mă țin cu mâinile de ultima treaptă de jos
căderea e iminentă de nu va veni
salvatorul
de atâta coborât am uitat să urc
doar când strig după ajutor pot vedea
steaua care-a răsărit

luni, 16 decembrie 2019

poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu dorești să te înalți întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruși manierați
care nu rag toți trăiesc ca niște frați
blocurile poate au pereții groși
sunt mulțumiți și cei sensibili simandicoși

acolo poate că sunt ușile deschise
plutesc toți ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt și respectate
nimeni nu-ți înfige colții în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toți măgărușii sunt binevoitori

luni, 2 decembrie 2019

încă o vreme



nu e lucru ușor
să-mi dezvelesc cuvintele foiță după foiță
până voi ajunge la miez
cine poate contesta că iarba rea nu e naturală
sau că îngerul
căzut nu are puteri miraculoase

nu e greu dacă ești cu mine
Tu îmi cunoști anotimpurile viitoare și
secunda în care mă voi risipi
ca un abur sau mă voi înălța în halou

din viața asta nu vreau să plec
fără să aprind lumina

marți, 22 ianuarie 2019

semn





nu am vrut să te ating nici cu o
petală să-ți tulbur aerul
treceam ca o umbră de zâmbet sau lacrimă
într-un emoticon
voiam să știi că-ți simt pulsul

tu vrei negru pe alb
dar vei descoperi că mângâierile
pe margini de cuvinte
nu te pot face să plutești mai ușor decât o
pomenire în
rugul ce nu se mistuie










sâmbătă, 5 ianuarie 2019

pietre și flori





sunt raiduri  masive de
nori până la capătul zării

cheamă-mă Maria să te întâlnesc la
confluența dintre noapte și zi

îmi deschid inima floare creștetul pâlnie
când mă curge râul din cer
cu mâinile două pietre de moară
macin întunericul și-l vărs în magma din centrul
adâncului

se definește treptat o cărăruie ce duce
spre vârf și
totul e verde punctat
cu alb și roz











în flăcări

    îngerul meu are șase aripi de lumină albă cu care mă învăluie în fiecare clipă nu mă tem de întuneric pentru că îl străpunge n...