cu picioarele pe pământul alb

în supermarketul aglomerat
de Crăciun simt că sunt
distrasă trei sute șaizeci de
grade pe orizontală
de aceea mi-am cumpărat o scară
ceva mai lungă
să pot coborî în mine la
dezordinea stăpâna de azi
de ieri de mii de ani
mă țin cu mâinile de ultima treaptă de jos
căderea e iminentă de nu va veni
salvatorul
de atâta coborât am uitat să urc
doar când strig după ajutor pot vedea
steaua care-a răsărit

poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu dorești să te înalți întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruși manierați
care nu rag toți trăiesc ca niște frați
blocurile poate au pereții groși
sunt mulțumiți și cei sensibili simandicoși

acolo poate că sunt ușile deschise
plutesc toți ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt și respectate
nimeni nu-ți înfige colții în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toți măgărușii sunt binevoitori

încă o vreme

nu e lucru ușor
să-mi dezvelesc cuvintele foiță după foiță
până voi ajunge la miez
cine poate contesta că iarba rea nu e naturală
sau că îngerul
căzut nu are puteri miraculoase

nu e greu dacă ești cu mine
Tu îmi cunoști anotimpurile viitoare și
secunda în care mă voi risipi
ca un abur sau mă voi înălța în halou

din viața asta nu vreau să plec
fără să aprind lumina