semn

nu am vrut să te ating nici cu o

petală să-ți tulbur aerul

treceam ca o umbră de zâmbet sau lacrimă

într-un emoticon

voiam să știi că-ți simt pulsul

tu vrei negru pe alb

dar vei descoperi că mângâierile

pe margini de cuvinte

nu te pot face să plutești mai ușor decât o

pomenire în

rugul ce nu se mistuie

pietre și flori

sunt raiduri  masive de
nori până la capătul zării

cheamă-mă Maria să te întâlnesc la
confluența dintre noapte și zi

îmi deschid inima floare creștetul pâlnie
când mă curge râul din cer
cu mâinile două pietre de moară
macin întunericul și-l vărs în magma din centrul
adâncului

se definește treptat o cărăruie ce duce
spre vârf și
totul e verde punctat
cu alb și roz