în secunda-n care
nici nu te
aștepți vântul
îți izbește-n
ceafă
grohăitul de
mistreți
coloanele se
clatină între
lut și platină
zidurile ți se
surpă-n șapte
dealuri și-o
nălucă e-a ta culpă
ți se face dor de
ducă printre râpi și-o
vale-adâncă e sub
stâncă
nu te da nu te
lăsa până n-ăi încăleca
armăsarul verde-n
șea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu