miercuri, 9 noiembrie 2011

a fost odată

cartofii mei copţi la microunde

oh sf. Ana

o văd pe bunica

cum scoate cozonacii din cuptorul de lut



ce ştiţi voi

ce ştiţi

bunica mea avea colţul catrinţei ridicat

şi prins cu agrafă să poată păşi mai uşor prin pădure

îşi umplea sacul cu lemne

atât cât putea duce pe spatele încovoiat

dar ochii-i zâmbeau

când băteau clopotele

se oprea pe vârful dealului

lăsa lemnele jos

făcea cruce şi



timpul se oprea



îmi scot rufele din maşină aproape uscate

ce ştiţi voi de ciubere cu leşie şi

clătitul la râu

Bistriţa îi curgea printre picioare şi sălcii

soarele se topea pe cămăşile albe întinse pe iarbă

era pace (ea era văduvă de război)



venea de la prăşit

cu mult praf în galoşii negrii de cauciuc

cu sapa şi povara zilei pe umăr glumind:

nu-i greu de trăit e greu de potrivit




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

în flăcări

    îngerul meu are șase aripi de lumină albă cu care mă învăluie în fiecare clipă nu mă tem de întuneric pentru că îl străpunge n...