sunt goală

cotropită sfârtecată de cei șapte

ochi

care cutrieră pământul

unde mă voi ascunde

când bucătăriile buncărelor ticsite cu de toate mi-au ajuns

diamante șlefuite montate în

coarnele vițelului de aur la poalele muntelui horeb

oare mă voi înfășura cu ghirlande de crăciun

sau foi de viță pentru sărmăluțe

ornate cu leru-i ler

nici întreg muntele athos nu mă va acoperi dacă

nu-mi găsesc punctul de sprijin în

piatra ajunsă în capul unghiului (fără mână de om)

cea aruncată de zidari