miercuri, 19 octombrie 2011

glasul celei care strigă în pustiu



în praful roşu din Medjugorje mi-am clătit paşii




din înalte constelaţii de stele

mai sus de Calea Lactee

ai venit să ne salvezi Femeie şi



Mamă



ştiai că lumea e în comă

zace în dejecţii şi în propria-i vomă

aşteaptă resuscitată

eşti indicator de cale dreaptă

părăsiţi autostrada ce duce la Marea Moartă

mergeţi pe cărare spre Soare

celor ce aveţi urechi dar nu auziţi

cu cai verzi pereţi-s zugrăviţi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

în flăcări

    îngerul meu are șase aripi de lumină albă cu care mă învăluie în fiecare clipă nu mă tem de întuneric pentru că îl străpunge n...