chiar dacă pătrunzi în adâncuri
şi nu mă vezi
nu crezi că Sunt
Eu Sunt
chiar dacă eşti în stare de imponderabilitate
în propria ta capsulă
şi nu mă vezi
nu crezi că Sunt
Eu Sunt
ţi-ai făcut din gândurile tale înalte
un turn de dispreţ
unde lumina nu poate pătrunde
crezi că ai tot ce îţi trebuie
nu simţi nevoia de Mine
poate când îţi vor apărea
primele pete de rugină
îmi vei arunca o privire
te mai aştept
sau nu
Imi place,este transmisa cu dragoste si se termina cu o amenintare, sau nu, pentru un ateu. Dragostea castiga sau nevoia de ea.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Loredana pentru cuvintele tale pline de... drag(oste)! La o primă impresie aşa pare că suntem ameninţaţi dar, dacă privim din pdvd al unui Părinte, dragostea este nesfârşită şi răbdarea îndelungată dar nu până la infinit pt că, să nu uităm, El este şi drept. Nu este un Dumnezeu care stă la pândă să ne pedepsească pentru fiecare greşeală ci Unul care ni s-a dat de bunăvoie şi aceeaşi bunăvoinţă o aşteaptă de la noi. Dragostea nu e în faptul că noi L-am iubit întâi, dragostea noastră e răspunsul la dragostea Lui şi... da, avem mare nevoie de ea. Numai dacă ne împotrivim fără nicio speranţă de întoarcere (nu ne obligă să-L urmăm, ne-a lăsat liberul arbitru) doar atunci vine acel...sau nu.
RăspundețiȘtergere